Riscurile generate de expunere la pulberi

Pulberile din aerul locurilor de muncă fac parte, în general, din categoria aerosolilor, ai căror particule au diametre care variază între 0,001 şi 100μm.

În conformitate cu Comitetul European de Standardizare (CEN 481/1993) şi ACGIH (American Conference of Governmental Industrial Hygienists), pulberile au fost definite astfel:

• fracţiunea inhalabilă este fracţiunea masică din totalul de particule în suspensie din aer care este inhalată pe gură, particule cu diamentrul aerodinamic între 1 şi 100μm
• fracţiunea toracică este fracţiunea masică a particulelor inhalate care pătrunde după laringe, particule cu diametrul între 0,1 şi 35μm
• fracţiunea respirabilă este fracţiunea masică a particulelor inhalate care pătrunde până la căile neciliate, particule între 0,1 şi 15 μ

Efecte asupra stării de sănătate:

Cele mai multe pulberi industriale conţin o gamă mare de particule de diferite dimensiuni.

Clasificare principalelor pulberi existente în aerul locurilor de muncă, în funcţie de efectele lor asupra stării de sănătate:

• pulberi de dioxid de siliciu şi amestecuri ce conţin dioxid de siliciu unde principala îmbolnăvire profesională este silicoza, antracosilicoza şi alte pneumoconioze mixte;
• pulberi minerale artificiale pot provoca cancer pulmonar, boli pleurale benigne, efecte iritative ale aparatului respirator, etc.;
• pulberi metalice şi compuşi metalici. În funcţie de metalul la care este expus personalul muncitor pot provoca aluminoză (expunere la aluminiu), traheobronșită, pneumonie, afectare renală, ulceraţii şi perforări ale septului nazal, astm bronşic, cancer pulmonar, sideroză, etc.;
• Pulberi organice vegetale şi animale pot conduce la rinită alergică, astm bronşic, bisinoză, pneumoconioză necolagenă etc.

Determinarea concentrației pulberilor

Aprecierea expunerii profesionale la pulberi se face utilizând metoda gravimetrică conform procedurilor stabilite de normele europene în vigoare.

Cadru legislativ și standarde în vigoare

Valorile parametrilor determinați se raportează la valorile prevăzute de standardele europene și legislația română în vigoare (HG 1218/2006 modificată și completată de HG 1/2012, HG 359/2015 și HG 584/2018).